Este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenie...iubim si totusi uram,iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua...Poate nu vrem sa se intample cu adevarat si totusi o facem....crezand ca dragostea ne da dreptul sa gresim... deschizand rani in sufletul celorlalti,spunem mereu "am fact-o pentru ca te iubesc,totul este din dragoste" si totusi cat de mult gresim....
    Cand iubesti nu ranesti ,nu ceri nimic celuilalt si nu astepti sa ti se dea pentru ca DRAGOSTEA vine din adancul sufletului tau,nu jignesti,nu intrebi si nu faci reprosuri,pentru ca DRAGOSTEA este intelegere si respect,pentru orice si oricare ar fi hotararea celui de langa tine.Noi si DRAGOSTEA sufletului nostru ne pierdem undeva in infinit printre rautati si egoisme...Sa ajungem la sfarsit sa ne pierdem intre regrete si pareri de rau si toate astea doar pentru un simplu motiv, pentru ca nu intelegem ce inseamna cu adevarat sentimentul cu numele de: DRAGOSTE.